Producerea varului nestins

Oxidul de calciu (varul nestins, varul ars) se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă, care cu apa reacționează energic, efervescent cu degajare de căldură formându-se varul nestins.

CaO + H₂O –> Ca(OH)₂

Materia primă , după mărunţirile şi calibrare ,este amestecată cu cocs(sau fără el) şi încarcă în cuptor prin partea de sus. Tot aici sînt montate şi hotelele de captare a dioxidului de carbon. Prin partea de jos a cuptorului este descărcat varul nestins şi concomitent se asigură un flux calcarului decurge în partea de mijloc a cuptorului ,unde se dezvoltă o temperatură continuu de aer ,necesar la arderea combustibilului. Propriu zis , prăjirea pînă la 1200*C.

Procesul de producere este continuu:de sus se mişcă calcarul rece, Iar în contracurent-gazul fierbinte. Are loc schimbul de căldură, în care materia primă se declanşează,ia gazul se raceşte.

Ajungînd în zona de prăjire ,calcarul se descompune.Varul nestins solid, înfierbintat, se deplasează în jos, trecînd prin curentul de aer rece ce urcă în sus.Are loc şi aici schimbul de căldură: varul nestins se răceşte ,iar aerul se încălzeşte. Astfel,calcarul şi aerul reuşesc să se înfierbinte pînă ajunge în zona de prăjire (zona de mijloc). Varul nestins este descărcat prinn partea de jos direct pe transportor şi dus la depozit, iar dioxidul de carbon este purificat şi încărcat în butelii sub presiune.

Producerea chimică presupune un ansamblu de componente ,printrea care: produsul,material primă, condiţiile producerii,aparate tehnologice etc. Obţinerea substanţelor în industrie se numeşte producere chimică. Varul nestins CaO este o substanţă solidă,greu fuzibilă, de culoare albă. Se obţine la descompunerea termică a calcarului. Un astfel de proces se numeşte: prăjirea călcarului. Ambii produşi ai acestei reac’ii au utilizare largă. Astfel, din var nestins se obţine :varul stins (Ca)OH2. In Republica Moldova cantităţi mari de var nestins şi dioxid de carbon sînt consumate la fabricarea zahărului. Iată de ce lîngă fiecare fabrică de prelucrare a sfeclei de zahăr funcţionează cîte 2 cuptoare producătoare de var nestins şi dioxid de carbon. În localitatea Vatra o uzină modernă de producere a varului nestins. Fiecare cuptor produce zilnic 100-200 tone de var.

Ca materi primă servesc calcarul sau creta,iar în calitaet de combustibil gazul natural şi cocsul. Uzina din Vatra funcţionează pe baza d gaze naturale , iar cuptoarele de pe lîngă fabricile de zahăr-pe baza de cocs. Căldura degajează în urma reacţiilor de ardere:

CH4+2O2=CO2+2H2O+Q            

C+O2=CO2+Q, este folosită la descompunerea reacţiilor de ardere.

Materia primă , după mărunţirile şi calibrare ,este amestecată cu cocs(sau fără el) şi încarcă în cuptor prin partea de sus. Tot aici sînt montate şi hotelele de captare a dioxidului de carbon. Prin partea de jos a cuptorului este descărcat varul nestins şi concomitent se asigură un flux calcarului decurge în partea de mijloc a cuptorului ,unde se dezvoltă o temperatură continuu de aer ,necesar la arderea combustibilului. Propriu zis , prăjirea pînă la 1200*C.

 

                                           Utilizare:

Varul nestins este folosit în industria de construcții, la prepararea mortarului pentru tencuială, ca ghips, sau la văruirea pereților, în industria de fabricare a cimentului. In industria chimică este utilizat la producerea amendamentelor de îmbunătățire a solurilor acide. In metalurgie este folosit la desulfurarea minereului de fier. De asemenea este folosit la reținerea sulfului din fum (detoxificare), la obținereahipocloritului de calciu, sau ca regulator al valorii pH (quantum satis) la alimente (E 529).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Importanta maselor plastice

Ce sunt masele plastice?

Masele plastice (plasticul, plural plasticele) sunt produse sintetice de natură organica, anorgmanica sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune.

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare, densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite.

Din istoria maselor plastice

J. Pelouze

 In secolul XIX au fost facute primele descoperiri care au permis modificarea caracteristicilor substantelor naturale:

–   primul polimer sintetic (polilactida) a fost obtinut оn 1833 de Gay Lussac si J. Pelouze prin incalzirea acidului lactic;

-vulcanizarea cauciucului natural (in 1839) prin incalzirea acestuia cu o cantitate mica de sulf, a permis eliminarea dezavantajelor cauciucului natural (starea lipicioasa, curgerea) si obtinerea unui material elastic si rezistent (cauciucul vulcanizat);

–modificarea chimica a caseinei si obtinerea primei mase plastice pe baza de substante proteice: galalitul (in 1897).

In deceniile urmatoare au fost obtinute o serie de substante macromoleculare sintetice. Transpunerea pe scara industriala a acestora incepe insa abia in 1909

Domeniile de utilizare a maselor plastice

Citeva domenii in care materialele plastice sunt din ce in ce mai mult utilizate:

•  constructia de masini (automobile, pompe, suflante, ventilatoare, filtre, conducte, recipiente, roti dintate, suruburi);
•  materiale de constructie (tevi, elemente prefabricate, materiale spongioase, placi, acoperisuri, mobilier);
• aerospatiale (componente ale avioanelor si elicopterelor ce a permis reducerea greutatii cu 20%);
• agricultura (tevi diverse, folii la realizarea serelor);
•  electrotehnica (izolarea cablurilor si sirmelor, prize, stechere, materiale izolante);
• medicina (inimi artificiale, valvule, articulatii si membre artificiale, instrumente chirurgicale, catgut, sonde si catetere, siringi pentru utilizare unica, proteze diverse);
•  ambalaje (cutii, borcane, sticle, ce permit reducerea cheltuielilor de transport);

confectii si obiecte de uz casnic;

BMW H2R cu caroserie din fibră de carbon întărită

Pungi de plastic – produse din polipropilenă sau polietilen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                  Importanta maselor plastice

Larga utilizare a maselor plastice a facut ca sinteza polimerilor sa devina una dintre cele mai importante activitati ale industriilor chimice. Odata cu aceasta s-a dezvoltat, in paralel, industria de prelucrare a materialelor plastice si de transformare a acestora in produse utile.

• Polimerii s-au afirmat datorita proprietatilor lor deosebite (rezistenta mecanica si termica, rezistenta la coroziune, densitate mica, prelucrabilitate usoara, conductivitate electrica si termica reduse) ca materiale noi, utilizabile inpermis conditii in care materialele clasice nu faceau fata.

 

• Materialele plastice au  rezolvarea unor probleme de cea mai mare importanta pentru domenii de virf ale tehnicii: in constructiile aerospatiale, electrotehnica si electronica (izolatori ai conductorilor electrici). Materialele plastice au egalat rezistenta mecanica a metalelor, dar sunt mult mai usoare si mai rezistente la agentii atmosferici, acvatici si chimici (firele transatlantice); sunt tot asa de transparente ca si sticla, dar incasabile; rezista la umezeala si bacterii; permit transportul razelor  (fibrele optice)

 

• Progresele realizate in directia obtinerii de polimeri cu stabilitate termica ridicata au marit prestigiul materialelor plastice

 

• Astfel, posibilitatea utilizarii politetrafluoretilenei (teflonului) pвna la aproape 300°C a jucat un rol important оn realizarea primelor aparate de zbor cu motoare cu reactie, a motoarelor electrice (bucse, lagare) si a transformatoarelor cu functionare la temperaturi ridicate (izolatori la sвrma de cupru). Utilizarea polimerilor silico-organici stabili la temperaturi de peste 400-500°C permite reducerea gabaritului motoarelor electrice. Izolarea cu astfel de polimeri permite realizarea unor sectiuni reduse ale conductorilor cu care se bobineaza rotorul. Se obtin economii importante in greutate.
• La avioanele supersonice оn timpul zborului suprafata metalica poate atinge temperaturi de pвna la 300°C. Materialele plastice din care sunt realizate parbrizul, geamurile, garniturile de etansare de la usi, ferestre, trape trebuie sa reziste acestor temperaturi. Оn anvelopele avioanelor de mare viteza se dezvolta la aterizare, pentru foarte scurt timp, temperaturi de peste 320°C; polimerii utilizati оn acest scop trebuie sa-si mentina comportarea elastica si sa reziste suprasolicitarilor. Densitatea de 5 pana la 9 ori mai mica decвt a metalelor recomanda utilizarea materialelor plastice оn aeronautica.
  
• Probleme foarte complicate legate de stabilitatea termica la temperaturi foarte ridicate au fost rezolvate prin utilizarea materialelor plastice.

  De exemplu: 1.virful de atac al rachetelor necesita o finisare perfecta, rezistenta termica si оn plus o perfecta stabilitate dimensionala la socurile de temperatura obisnuite vitezelor si altitudinilor mari. Lipsa dilatarilor si contractarilor, necesare unei bune dirijari a navei nu poate fi obtinuta prin utilizarea unei piese metalice, sensibila la variatiile de temperatura. Un stratificat de polimer fenolic a rezolvat aceasta problema datorita coeficientului sau de dilatare termica mic si a bunei sale -stabilitati termice;
  2.ajutajul prin care ies gazele de combustie la motoarele racheta nu poate fi realizat numai din metal, dar nici numai din material plastic datorita temperaturilor foarte mari: 3000-3500°C. Prin combinarea acestor doua materiale se rezolva problema. Suprafata metalului se acopera cu un polimer corespunzator (de exemplu cu un polimer fenolic). Adus la temperatura оnalta, datorita fenomenului de ablatiune, polimerul se carbonizeaza (nu arde), iar stratul format avвnd structura poroasa devine izolant termic, ceea ce totodata оncetineste procesul de descompunere. Оn final, se obtine un strat cu calitati de izolant termic exceptionale. De exemplu, daca оn anumite conditii o suprafata de otel neprotejata ajunge la 1000°C, prin aplicarea unui strat de protectie din teflon de 5mm temperatura de la suprafata metalului ajunge sa fie de numai 150°C.

• Exista polimeri care оsi pastreaza proprietatile mecanice in limite largi de temperatura (-50…+500°C). Alti polimeri, in limite restrвnse, au stabilitate chimica mai buna decвt aurul si platina.
• Bariera termica a fost invinsa de polimeri. Temperaturile inalte nu mai reprezinta o ingradire pentru extinderea utilizarii materialelor plastice. Prin acceptarea de catre aeronautica moderna (cea mai capricioasa si pretentioasa ramura a tehnicii) a utilizarii pe scara larga a materialelor plastice se poate considera ca acestea au trecut „botezul focului”